Având obiceiul ca inainte de fiecare formatare a hardurilor din ultimii ani sa păstrez log-urile de messenger, am adunat o intreagă istorie scrisa. Descopăr cu nostalgie una din discuţiile despre crearea unui banner, la nivelul anului 2004, când numarul intermediarilor dintre client si executanţi era greu de imaginat, insă toţi căutam să scurtcircuităm sistemul
Vlad P: cum e ma?
Andrei: pai nu mi-ai dat mare lucru. sper k scot ceva din ele.
Vlad P: aham
Andrei: tu doar atat ai? nu-ti mai da nimic, nici slogan, nik?
Vlad P: nu ma, k nici el nu stie, cine stie de unde kkt are si el…
Andrei: si las finalu blank sa bage ei peste?
Vlad P: da. pe rotund ca cica e sigla p rotund
Andrei: sigla pe rotund a?! si nu stie cine e, ftl in gura!!!!1
Vlad P: ))))))
Vlad P: plm
Andrei: o fi coca cola draq )))
Vlad P: ete pula! cu verde si portocaliu?… las ca poate ne mai trim imagini si ne dam seama mai bn
Vlad P: mai degraba biscuiti.. ceva.. ciocolata
Andrei: kkt. data trec cand mi-a dat rotzile ai zis k e la cauciucuri ))
Vlad P: daa ba ce caterincaa ))))
Vlad P: da-l draq ma
Vlad P: sa dea banii si mi se rupe ce face el cu baneru dupaia
Vlad P: hai sa-l dam gata rpd cu ce avem…
Refuz mereu să cred ca tot ce-i românesc e de toată jena. Detest filosofii wwwiști care se arată scârbiți de țara asta. Dar iată cum deseori mă lovesc de acel ceva despre care poți spune din prima clipă că ar avea iz autohton. Și nu e vorba nici de treabă românească prost facută, nici de țară de rușine. E vorba de gust. Și ca dovada că nu suntem un popor de cretini ne-am ocupat din timp de problema noastră batând in cuie zicala cum că gusturile nu s-ar discuta.
Gusturile cu care am de-a face eu zilnic se pot analiza , probabil, in funcție de anumite preferințe ale clientului pentru culori, fonturi, dimensiuni, cum sa facă, cum sa dreagă. Punând toate astea la un loc iți formezi, firește fără să vrei, o impresie generală asupra a ce se vrea. Iar ce se vrea aici pe plaiurile mioritice.. ca la noi la nimeni. Românașul citeste mai nou bloguri corporatiste, strategii de marketing și a invățat ca un banner bun vinde bine, iar după un studiu mai aprofundat află că un banner nu e şşşmecher dacă nu are… cuvântul prezentului…. EFECTE! (de cele mai multe ori intâlnit in solicitări de genul “efecte frate” sau “efecte la greu”).
Odata intrat sub dependenta EFECTULUI si cu privirea incețoșată clientul iți ușurează treaba. La revedere muncă de lămurire, prezentare de alternative viabile si alte parlamentări. Românașu are soluția:
“- Ești abonat la newsletteru cu ofertele de la ăia?
- Da…
- E… știi cum trimit ăia pe mail, da?
- Da..
- Fix asa să-mi faci! Da’ basculează frate efecte pă ele!! Cât poţi! Cât incape.. Ia intră la ei pe sait! Ia uite!.. Ia uite!.. Păi tu cum crezi bă ca s-au mutat ăştia din Semănatoarea de-acolo unde le bătea porumbu-n geam și intorcea uliul cu frâna de mână?! ”
Și pleacă românașul, până mai ieri bijnițar actual e-commerce manager. Mulțumit de rezultat: “O să rupă bă, o să rupă!”. In timp ce eu mă intrebam a mia oară cine dracu m-a pus să-i spun că pauza mea de masă ține o oră.
Ca o izbăvire mă intorc către serviciu. Către oameni de la care știu la ce să mă aștept, oamenii care sunt conștienți că moderația e singura soluție in fața multor provocări. Atmosferă calmă, lume destinsă. Un singur mail nou, de pe la marketing, primit in timp ce-am fost plecat:
“Vrem repede un banner pentru FCSB. Să bubuie!!”